ADRIAN MUNTEANU - Sonetoterapie 110

STĂPÂN MĂ CRED


Stăpân mă cred pe tainele naturii
Când rup o creangă sau strivesc o floare,
Când gâza-n palma-nţepenită moare,
Când storc un fruct în cerul fad al gurii.

Dar n-aş putea s-aduc o zi cu soare,
Să schimb în ger răsufletul căldurii
Şi-n labirint tocmirile nervurii
Înşerpuite-n frunza călătoare,

Să poruncesc vulcanului să tacă,
Să fiu din hoţ un bun samaritean,
Sălbatic vânt în blând zefir să treacă,

Cutremurul să-l fac domol alean
N-aş reuşi. Vigoarea zilei pleacă.
Un rege nu-s. Sunt doar mărunt curtean.

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)