SONETOTERAPIE 118
-text și interpretarea autorului-
PEȘTELE LUMINII
Pe maluri sălcii s-au trezit alene,
Ca să aştepte-un răsărit de soare.
Presimt în tâmple jilavă răcoare,
Dar somnul încă n-a pierit din gene.
Pe crusta apei scânteieri fugare
Ascund uimirea presurei sub pene,
Iar dansul ierbii-n unduiri de trene,
A pus cu umbra pietrelor prinsoare.
Privirea blândă-n orizont răneşte,
Pe cer stau nori molateci ce ascund
Frământul zilei. Clipa ocoleşte
Cuprinsul frunţii într-un zbor rotund.
Şi peştele luminii îşi sticleşte
Eternitatea-n lacul fără fund.
https://youtu.be/A6Wbnc0IMwA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu