Cortină blândă gerului prădalnic

Ce-mi aţipeşte-n pănură păcatul.

O prinde-n bumbi de cremene argatul

Neaplecat, precum e bradul falnic.

Covor ghimpos întins solemn de-a latul

Sub el să arzi visările şăgalnic;

Veşmânt înscris în piatră de-un localnic,

Ca să vegheze de-o vecie satul.

Asprime-n trup, nesocotind răstimpul,

Prea plin de spaime, plesnet şi dureri,

Îşi vâră-n carnea negurilor ghimpul

Şi ascultând însingurate seri,

Te suie-n cer, cutreierând Olimpul,

Doar tu cu gândul, picurând tăceri.

(( "Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

https://youtu.be/YeqjIAiSwgI

ADRIAN MUNTEANU