SONETOTERAPIE 223
- text și interpretarea autorului -
VECERNIA ZĂPEZII
Cerbul stelat coboară către poale,
Învins de foamea neagră ce-l pătrunde.
Amurguri reci stau gata să inunde
Stafii de nori cu burţi de-apururi goale.
Pe coarne neaua mieilor se-ascunde,
În preajmă ţipă mânzul în ocoale.
Tăcute case-nalţă rotocoale
De fum năuc, suit în triste unde.
Şoapte răzleţe-n tainele livezii
Roiesc într-una, ca-n bezmetic stup
Şi-l prind hain în chingile amiezii.
Mirări târzii în carnea lui irup.
Se spulberă vecernia zăpezii
În goana unei sfâşieri de lup.
("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu