SONETOTERAPIE 230
- text și interpretarea autorului -
Brașov, strada Curcanilor ( Șchei)
N-a fost să bat cărarea ei abruptă
Din Şcheiul meu, unde-am văzut lumina,
Căci casa noastră o luă vecina
Şi viaţa mamei a-nsemnat doar luptă.
Arareori, când îmi lăsam maşina
Pe Lacea-n colţ şi cu privirea suptă
Urcam pieptiş, simţeam cum se înfruptă
Din glasuri vechi un duh urmând colina.
Ce ar fi fost să am oraşu-n poală?
Dar nu a fost să fie ceasul blând.
S-au deşertat dureri. Cu mâna goală
Am stat la uşa veacului plângând,
Răpus de lipsuri, de trufii şi boală
Şi doar cu taina licărind în gând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu