SONETOTERAPIE 238
- text și interpretarea autorului -
SPUNE-MI SPRE SEARĂ TE IUBESC!
Spune-mi spre seară te iubesc! Odată.
Cum nu mi-ai spus de când te am în sânge.
Nu vezi că-s trist şi răsuflarea-mi plânge
Sub coapsa ta în chinuri frământată?
Toarnă cuvântu-n mierea ce se strânge
În cupa tainei îndelung păstrată,
Ca să-mi cuminec clipa alinată
Cu azima ce între noi se frânge.
În timp ce ruga n-a sfinţit havuze,
Din degete s-au revărsat poveşti
Şi-n peşteră, umbros lăcaş de muze,
Mi-am aşezat hotarele domneşti.
N-ai împlinit un zbucium scris pe buze.
Mi-ai arătat cu trupul că iubeşti.
("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu