SONETOTERAPIE 240
- text și interpretarea autorului -
DEZBRAC CĂMAŞA
DEX 4 abluţiune s. Spălare rituală pe corp
Dezbrac cămaşa, lepăd orice urmă
De trist veşmânt ferind răsuflul pielii.
Mă-nclin supus şi neclintit greşelii
Ce-n trupul meu cu-nfrigurare scurmă.
Cu mierea strânsă-n floarea de camelii
Îmi ung sfiala când un gest se curmă.
Alung poveri strivind ades, în turmă,
Ca să răzbun prigoana îndoielii.
Şi lacrimi mari din cer coboară, calme,
Pe glezne, pe genunchi, pe umeri goi.
Îmi scaldă fierea urii din sudalme,
Sfinţesc pojarul patimii. Apoi
Irup tulpini şi frunze verzi din palme
Cu foşnet stins cerşesc eterne ploi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu