SONETOTERAPIE 239
- text și interpretarea autorului -
CÂND CORP, CÂND SPIRIT
Când corp, când spirit joc pe funii ude,
Fără popas, cu verbul drept povaţă.
Trupul zăbavnic de neant se-agaţă,
Iar spiritul din temniţi nu aude.
Un gând nu-şi trece firul lui de aţă
Prin ochiul gol, în luptă să asude,
Răzbind prin hoarda vălurilor crude
Ce mi-au căzut, învinse, de pe faţă.
Murind încet, din veşnicii se-abate
Şi s-a mutat în smârcuri care cern
Frânturi de nopţi şi de singurătate
Din cercul strâmt, ademenit şi tern.
Cum dorul meu de-a fi în tot şi toate
Nu s-a-mplinit, mâhnit rămân etern.
( "Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu