SONETOTERAPIE 234
- text și interpretarea autorului -
ÎNGEMĂNAREA NOPŢII CU LUMINA
În piatra visătoare scrie luna
Sfiala pleoapei asmuţind săgeata.
Pe duhul serii s-a închis lăcata,
Un greier trist îşi pierde-n iarbă struna.
Cu grâul tainei s-a umplut covata
Şi seva umbrei pârguieşte pruna.
Din brazi uitarea picură întruna
Şi-o stea absentă-şi caută surata.
În plasa beznei s-a-ncurcat albina,
Dar prin păduri de crengi mai poţi să vezi
Şi-o rază-n piept a devenit vecina
Tăcerilor sub care te aşezi.
Îngemănarea nopţii cu lumina
Tresare-n noi, înduioşând zăpezi.
("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu