SONETOTERAPIE 246
- text și interpretarea autorului -
ÎN CLOPOTUL PREA DENS
În clopotul prea dens ca să îngâne
O trândavă cântare de-alăută
S-a spart silaba, grabnic aşternută
Să pună-n miezul patimilor frâne.
Izbită crud, nădejdea cade mută
Şi colbul vorbei neatins rămâne.
Peste cărări de miei zbierând în stâne,
Trec grauri trişti, uimirea să-şi ascută.
Fântâni curgând, din veac nefolosite,
Umbresc pe ghizduri tăinuitul gând.
Coclesc în soare vârfuri de cuţite
Dar bobul crud n-a răsărit nicicând.
Doar urma lină-n ploi zădărnicite
Îşi paşte-ntruna timpul cel flămând.
("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu