SONETOTERAPIE 253
- text și interpretarea autorului -
N-AM FOST UN ŞOIM
N-am fost un şoim planând dinspre-nălţime,
Cu ochi tăios care striveşte scutul
De-ncrâncenări, scrutându-şi neştiutul
Tăriilor, râvnind să le suprime.
N-am fost maestrul ce frământă lutul,
Zidind creneluri ample din micime
Şi nici vânjosul gata să anime
Cu braţul lui nebiruit ţinutul.
Acum, la urmă, risipirea frige.
Nu-mi mai găsesc toiagul pentru steag.
Din neputinţă a pornit să strige
Năluca ceţii cu-al ei sunet vag,
Când ceasul dat căinţelor înfige
În liniştea cenuşii un baltag.
("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu