SONETOTERAPIE 236
- text și interpretarea autorului -
LUCIREA IERBII
Lucirea ierbii alintând pârâul,
Mătasea ceţii mângâindu-mi geana,
Turbate ploi sporind în trup prigoana
Şi duhul nopţii asmuţind desfrâul
Ating zvâcnirea tâmplelor cu pana
Când aţipeşte nestatornic grâul.
Un fulger stins îşi prelungeşte brâul,
Ce-mi înfăşoară cu un freamăt rana.
Mă prinde-amiaza şubred la răscruce.
Uitări şi vise-aştern câmpii de jad
Pe care cântă mierle, să apuce
Frânturi de cer vibrând prin crengi de brad.
Îngândurarea norului aduce
Zăpezi mirate ce din gânduri cad.
("Casa fără ziduri, Sonete 2"; Arania, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu